Ai mei cred ca inca se iubesc.Nu i-am intrebat niciodata daca o fac.Desi se cearta cam prea des,banuiesc ca tin unul la altul..indeajuns de mult incat sa se impace dupa fiecare discutie mai aprinsa.Stiu ca e ceva normal lucrul asta,dar cand certurile devin dese,nu e atat de "melodios"sa auzi tipete.Si nici placut.Eu imi pun castile in urechi de obicei,si incep sa citesc.Sau ma duc in balon.Asta dupa ce intervin putin pe langa ei,spunandu-le sa inceteze,lucru pe care nu il fac cam niciodata.Sau ma asculta,dar cand am iesit din camera,incep iar.Mai tare daca se poate.
Urasc faptul ca e cearta in prezenta mea.De fiecare data.Si sigur se mai cearta si cand nu sunt eu acasa,ca linista in casa nu se poate sa fie.Serios acum,ce model imi dau?Ca tot vorbesc oamenii mereu de ce model iti dau parintii,ce exemplu,si tot asa.Pai ma invata sa ma cert si eu cu cei din jurul meu cand nu-mi convine ceva nu?Si sa tip,cat pot de tare daca se poate,ca sa fiu sigura ca ma fac auzita.Pai ce e asta frate?Certati-va,certati-va cand nu sunt eu acasa cat vreti.Nu va aud,deci nu ma deranjeaza chiar atat de mult.Ca o sa ma deranjeze dupa,cand o sa va vad suparati,asta e altceva,de impacat tot va impacati.Nu imi place chestia asta deloc.Urasc sa aud tipete,certuri,reprosuri.URASC ASTA.Tocmai de aceea uneori imi doresc al naibii de mult sa termin liceul,si sa plec la facultate in alt oras.Sau daca reusesc,in alta tara.Ma gandeam zilele trecute,eu cred ca numai pentru asta invat mult,sa reusesc sa plec cat mai departe.Stiu ca o sa imi fie dor de voi,dar prefer sa va stiu la distanta,decat aproape,dar cu n certuri zilnic.
Ce nu imi mai place?Faptul ca nu stiti sa comunicati cu mine.Da,da,chiar nu stiti.Cu sora mea era altfel mama,crede-ma,imi amintesc cum vorbeai cu ea.Cu mine..vorbesti lucruri banale.Chestiile zilnice prin care trecem.Care mie uneori imi sunt cam indiferente.Nu ma incalzeste pe mine cu nimic ca iti spun unde am fost azi afarasi cu cine,si ce am mancat dimineata si la pranz.Asta e o discutie..ca sa nu fie liniste in casa.Mi-ar placea sa fii una din prietenele mele.Sa nu imi fii doar mama.Sa pot sa ma deschid in fata ta cand am nevoie,sa stii ca esti acolo langa mine.Da,esti mereu,dar nu asa cum cred eu ca ar trebui.Mi-a spus..o prietena,ca eu trebuie sa fac primii pasi,si tot asa.Poate are dreptate(chiar cred ca are)dar odata ce am facut eu asta in unele situatii destul de importante,cred ca ar trebui sa ii faci si tu in alte situatii.Sa fie un ajutor reciproc pe care doar sa il simtim.Da,parca sunt geloasa pe J uneori,cand imi spune ca vorbeste atat de des si atat de mult cu mama ei.
Am observat ca esti pornita cu totul impotriva mea cand iti spun ca as vrea sa dau la Medicina,pentru ca spui ca pierd prea multi ani invatand.Am purtat discutia asta cu tine de destul de multe ori.Si tu mereu,nu,nu,ca nu asta ar trebui sa fac.Cum sa te conving ca daca si in a 12-a am ideea asta in cap,asta fac?Ma mai gandeam si sa dau la Psihologie,dar asta nu ti-am spus'o,sa vad daca nu e doar o idee asa..de'o vara:)).
Stiu,nu am scos in evidenta lucrurile bune pe care le vad la ei,sau calitati.Nu am vrut.Postul asta e un adevar si atat.Asta se intampla cam des in familia mea.Si as vrea sa va schimb.As vrea asta..enorm de mult.Si am incercat,si inca incerc,dar nu reusesc...Voi ma intrebati si de ce ma duc asa de des la voluntariat,ce rezolv cu asta.In loc sa fiti mandri de mine,ca ma implic,voi imi spuneti ca mai bine stau acasa..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu